„Mergeți și faceți ucenici din toate națiunile, botezându-i în Numele Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, învățându-i să păzească toate câte v-am poruncit”… este mesajul cu care îi lasă Cristos pe ucenicii Săi, înainte de a se ridica la cer (Matei 28:19-20).

Cum îndeplinește biserica din secolul XXI acest mandat? Cum și în ce măsură mai înțelegem și mai aplicăm astăzi porunca lui Cristos?

Începând cu anul 2007, BIG Impact a lansat seria de cursuri BIG5 din care, în toamna aceasta, va fi abordat acela dedicat subiectului “Ucenicia ca mod de viață”. Pentru realizarea suportului de curs o echipă de peste 20 de persoane lucrează la dezvoltarea lecțiilor, fiecare individ fiind devotat să dea câteva zeci de ore pe lună, atât în întâlniri online cât și în persoană, pentru gândirea și dezvoltarea materialelor.

Astfel în perioada 16-18 martie echipa națională de creație a BIG s-a întâlnit la Vulcan, județul Brașov, pentru a lucra la acest curs. Timp de trei zile au fost evaluate, la nivel de conținut, toate lecțiile, seminariile și proiectele care vor constitui în final cursul BIG 5.2.

Următoarele întâlniri ale echipei naționale de creație vor fi între 19-21 mai și 17-19 iunie, tot la Vulcan.

“După întâlnirea de data trecută, noaptea nu am putut să dorm. Îmi veneau în minte femeile din biserică și idei despre ce aș putea face pentru ele. Când sora Lidia ne-a spus că s-ar putea să nu dormim noaptea și Domnul să ne dea o viziune pentru viața noastră, m-am gândit că glumește… Nu am crezut că e posibil. Dar eu nu am mai dormit câteva nopți, iar când mergeam la biserică, nu mai eram atentă la ce se întâmpla acolo, ci mă uitam la femeile din jurul meu într-un mod nou și mă întrebam: Doamne pe care vrei să o ajut? În care vrei să mă investesc? Ce vrei să fac?

Eu fac parte dintr-o biserică foarte conservatoare, în care nu există viziune pentru ucenicie mai ales în ce privește femeile. Ele nu trebuie să facă nimic în biserică, doar să cânte în cor. Și m-am tot gândit ce și cum trebuie să procedez? Am învățat la clasă că trebuie să lucrez sub autoritatea păstorului, deci m-am gândit: trebuie să merg la el și să-i spun, dar cum s-o fac?

M-am rugat ca Domnul să mă călăuzească. M-am dus la păstor și i-am spus ceea ce este pe inima mea, cum că aș dori să ajut femeile din biserică să crească în maturitate, să fie bune soții, bune mame, să slujească și ele altora … și să ne aducem și noi astfel contribuția la zidirea Bisericii. Am avut emoții, dar am știut că trebuie să fac ceva, nu mai dormeam noaptea! Păstorul s-a uitat la mine, mi-a mai pus câteva întrebări, după care mi-a spus că se gândește la asta și-mi va spune ce decide. Ce credeți că s-a întâmplat? După 2-3 zile, păstorul mi-a dat o listă cu peste 40 femei și mi-a spus: alege dintre acestea un grup și ocupă-te de ele! Ce bucurie! Păstorul mă lasă să le cresc pe femeile astea! Are încredere în mine! Am fost tare încurajată.

După o vreme, păstorul mi-a cerut să mă ocup și de câteva fete tinere. Acum, am trei grupe în biserică și găsesc atâta satisfacție în slujirea lor!”

Deci, când Domnul îți dă o viziune s-ar putea să nu poți dormi până nu te implici în împlinirea ei!

Lidia Schiopu